Cununia civilă: acte, programare și organizare, pas cu pas

Cununia civilă este singura care vă face soț și soție în fața legii. Cununia religioasă și nunta sunt opționale; starea civilă nu. De aceea, prima întrebare nu este „ce acte ne trebuie”, ci ce fel de zi vreți să fie aceasta, pentru că de răspuns depind primăria, ora, lista de invitați și bugetul.

Unele cupluri fac doar cununia civilă, cu familia și câțiva prieteni, și o masă după. Altele o fac cu câteva zile sau săptămâni înaintea nunții, ca să aibă actele rezolvate și ziua cea mare liberă. Altele o leagă de petrecere, cu ofițerul stării civile venit la restaurant. Și tot mai multe familii fac cununia civilă și botezul copilului în aceeași zi.

Nu există o variantă corectă. Există doar una care se potrivește cu bugetul, cu familia și cu cât de mult vreți să stați în centrul atenției. Hotărâți-o împreună înainte să sunați la primărie, ca să știți ce să întrebați.

Vă căsătoriți, de regulă, la serviciul de stare civilă al localității în care unul dintre voi are domiciliul sau reședința. Dacă locuiți în orașe diferite, alegeți oricare dintre ele. Dacă vreți altă localitate, sunați la primăria de acolo și întrebați ce variante aveți înainte să vă faceți planuri.

Primul telefon la primărie se dă cu una-trei luni înainte, chiar dacă dosarul îl depuneți abia cu două săptămâni înainte de cununie. În lunile de vară și în sâmbetele din sezon, orele bune se ocupă repede, iar unele primării fac programările doar într-o anumită fereastră de timp. Aflați de la început cum se face programarea la voi.

Întrebați și de sală. Multe primării au o sală festivă cu 20–60 de locuri, iar numărul de invitați care încap acolo vă poate schimba lista. În unele orașe, cununiile se fac una după alta, la 15–30 de minute distanță, așa că veți împărți holul și treptele cu alte cupluri.

La cununia civilă legea cere doi martori. Sunt persoane majore, care înțeleg ce semnează, și vin cu actul de identitate în original. Pot fi prieteni, frați, părinți sau alte rude: legea nu cere ca martorii să nu fie din familie.

Martorii nu trebuie să fie nașii. În multe familii, nașii de cununie religioasă sunt și martori la starea civilă, pentru că așa e frumos și pentru că oricum vor fi acolo. Dacă nu faceți cununie religioasă, puteți să nu aveți nași deloc. Dacă aveți nași, dar ei nu pot veni în ziua de la primărie, orice alți doi adulți pot semna în locul lor.

Martorii confirmă, prin semnătură, că v-ați exprimat consimțământul în fața lor. Semnează în registrul de stare civilă imediat după voi. Nu au alte obligații legale, dar e bine să ajungă devreme, cu actele la ei, pentru că fără ei cununia nu începe.

Lista de acte e aproape aceeași peste tot, dar fiecare primărie are mici diferențe: un formular în plus, copii legalizate sau nu, un program anume de depunere. Sunați înainte și cereți lista exactă, ideal pe e-mail, ca să nu faceți două drumuri.

Toate actele se depun odată cu declarația de căsătorie, pe care o completați și o semnați amândoi, personal, la starea civilă. Nu se poate trimite prin altcineva și nu se poate depune doar de unul dintre voi.

Dacă unul dintre voi a mai fost căsătorit sau este cetățean străin, dosarul are câteva acte în plus, care cer timp. Începeți cu ele, pentru că o traducere legalizată sau o apostilă pot dura săptămâni.

Certificatul medical prenupțial este actul care se încurcă cel mai des în calendar, pentru că este valabil doar 14 zile de la eliberare. Dacă îl luați prea devreme, expiră până la depunere; dacă îl luați prea târziu, nu mai prindeți termenul de zece zile până la cununie.

Îl eliberează medicul de familie, pe baza unor analize. De obicei e vorba de analize de sânge pentru câteva boli transmisibile și de un consult; uneori se cere și o radiografie pulmonară. Lista exactă o dă medicul, iar rezultatele vin în câteva zile, așa că programați analizele cu aproximativ trei săptămâni înainte de cununie.

Pe certificat trebuie să scrie că vă puteți căsători. Fiecare dintre voi are nevoie de propriul certificat, chiar dacă aveți același medic de familie.

Cununia se poate oficia doar după ce trec zece zile de la depunerea declarației de căsătorie. În aceste zece zile se socotesc atât ziua în care s-a afișat declarația, cât și ziua cununiei. Termenul există ca să poată fi ridicată, la nevoie, o opoziție la căsătorie; în practică, pentru voi e doar o așteptare.

Termenul merge și în sens invers: dacă nu vă căsătoriți în 30 de zile de la afișarea declarației, trebuie să o faceți din nou. Nu depuneți dosarul cu două luni înainte „ca să fie rezolvat”; nu folosește.

Dacă aveți un motiv întemeiat, primarul poate aproba, la cerere, oficierea înainte de cele zece zile. Este o excepție, nu o variantă de planificare: nu vă construiți calendarul pe ea.

La o cununie civilă, lista e de obicei mult mai scurtă decât la nuntă: familia apropiată, nașii sau martorii și prietenii cei mai buni. Mărimea sălii de la primărie pune o limită naturală, iar asta vă scutește de multe discuții.

Dacă după cununie urmează o masă, hotărâți dacă invitați aceiași oameni la amândouă. Varianta cea mai simplă este ca toți cei invitați la primărie să fie invitați și la masă. Un grup mai mare la primărie și unul mai mic la masă e posibil, dar spuneți-o clar pe invitație, ca nimeni să nu afle de la ușa restaurantului.

Dacă veți face și o nuntă mai târziu, cununia civilă poate rămâne un moment doar al familiei, iar ceilalți vor fi invitați la nuntă. Anunțați-o simplu și fără scuze: nimeni nu se supără că nu încape în sala primăriei.

Pentru o cununie civilă nu e nevoie de invitații tipărite trimise cu luni înainte, dar o invitație tot vă trebuie: oamenii au nevoie de ora exactă, de adresa primăriei și de un termen până la care să vă spună dacă vin. Fără ea, primiți aceleași întrebări de zece ori pe WhatsApp.

Trimiteți invitațiile cu trei-patru săptămâni înainte și cereți confirmarea cu o săptămână înainte de cununie. Cu numărul final știți dacă încap toți în sală, câte locuri rezervați la masă și cui îi mai dați un telefon.

Textul unei invitații de cununie civilă e scurt și cald. Spune că vă căsătoriți, unde și când, și dacă urmează o masă. Nu are nevoie de formulele lungi ale invitațiilor de nuntă, iar numele părinților și ale nașilor sunt opționale.

Nu există o ținută obligatorie pentru starea civilă. Multe mirese aleg o rochie mai scurtă sau un costum elegant, alb sau în culori pastelate, iar mirii un costum fără frac. Dacă cununia civilă este în aceeași zi cu biserica, cel mai simplu e să purtați ținuta de nuntă de la început.

Verighetele se schimbă, de obicei, la cununia religioasă, dar multe cupluri le schimbă la primărie, mai ales dacă nu urmează o slujbă. Ofițerul stării civile vă spune când e momentul, după semnături. Hotărâți dinainte cine le ține până atunci: un martor sau un copil din familie.

Un buchet mic pentru mireasă și o floare la reverul mirelui ajung. Unele primării au deja flori în sală; întrebați înainte să comandați aranjamente pe care nu aveți unde să le puneți.

Ceremonia de la primărie durează puțin, iar momentele care contează se petrec în câteva minute: intrarea, „Da”-ul, semnăturile, verighetele, sărutul, ieșirea. Un fotograf care nu cunoaște sala le poate rata pe jumătate, așa că întrebați-l dacă a mai lucrat la primăria voastră.

Multe cupluri iau fotograful pentru două-trei ore: pregătirile scurte, cununia, câteva poze în fața primăriei sau într-un parc din apropiere și începutul mesei. Este mult mai ieftin decât o zi întreagă de nuntă și acoperă tot ce merită ținut minte.

Dacă la primărie se fac cununii una după alta, pozele de grup pe trepte trebuie făcute repede, până iese următorul cuplu. Stabiliți dinainte grupurile: părinții, martorii, prietenii, toată lumea.

Ajungeți cu 15–20 de minute înainte de ora programată, cu martorii și cu actele în original. Un funcționar verifică identitatea voastră și a martorilor, iar apoi intrați în sală, de obicei după ce invitații s-au așezat.

Ofițerul stării civile vorbește câteva minute despre căsătorie și citește articolele din Codul civil despre drepturile și îndatoririle soților. Apoi vă întreabă, pe rând, dacă vă căsătoriți de bunăvoie. După ce amândoi spuneți „Da”, vă declară căsătoriți.

Urmează semnăturile în registrul de stare civilă: întâi voi, apoi martorii, apoi ofițerul. Primiți certificatul de căsătorie pe loc sau, în unele primării, după câteva zile. Apoi, verighetele, dacă le schimbați acolo, sărutul, felicitările și pozele.

După cununia civilă, cele mai multe cupluri merg cu invitații la masă. Poate fi un prânz într-un restaurant aproape de primărie, o cină într-o grădină, un brunch sau o petrecere cu muzică. Alegeți un loc la cel mult 15–20 de minute de primărie, ca invitații să nu se piardă pe drum.

Pentru 15–40 de persoane, multe restaurante oferă meniuri fixe și o sală separată, fără pretenția de nuntă. Cereți meniul în scris, întrebați dacă puteți aduce tortul din afară și ce se întâmplă dacă numărul de invitați scade în ultima săptămână.

La o masă mică, ajunge o masă lungă sau două-trei mese rotunde. Dacă petrecerea crește spre o nuntă cu 60–100 de invitați, cu muzică și aranjare pe mese, pașii de urmat sunt cei din ghidul de organizare a nunții, iar mesele le puteți aranja cu planificatorul de nuntă.

Dacă niciunul nu și-a schimbat numele, aproape nu aveți nimic de făcut. Dacă unul dintre voi a luat numele celuilalt sau numele reunite, începeți cu cartea de identitate, într-un termen scurt de la căsătorie. Celelalte schimbări, de la bancă la permisul de conducere, o cer aproape toate.

Lista completă de acte de refăcut este în răspunsul despre actele de schimbat după căsătorie. Până primiți buletinul nou, purtați cu voi o copie a certificatului de căsătorie: face legătura dintre numele vechi și cel nou.

Dacă urmează și o cununie religioasă, certificatul de căsătorie este primul act pe care vi-l cere preotul. Fără el, slujba nu se poate face.